Vegetatia Muntilor Vrancei

Date fiind altitudinea si conditiile climatice, vegetatia caracteristica Muntilor Vrancei este cea de padure (suprafata ei fiind discontinua datorita defrisarilor masive efectuate īn perioada interbelica) si de pajisti montane secundare.
Īn Muntii Vrancei īntalnim trei etaje de vegetatie: etajul nemoral, reprezentat prin etajul fagetelor montane si subetajul padurilor amestecate de rasinoase si fag, urmat de etajul boreal, format din molidisuri pure sau īn amestec cu alte conifere. Ultimul etaj, cel subalpin, este prezent īn sectorul montan doar īntr-un areal (Varful Goru).

Etajul nemoral
Etajul nemoral, caracterizat mai ales prin paduri de foioase mezofile de tip central-european, cuprinde toate teritoriile muntoase situate la altitudini mai mici decat limita inferioara a etajului boreal. Aceasta limita superioara se situeaza pe linia ce desparte molidisurile pure īn masive neīntrerupte, de padurile amestecate de rasinoase si fag sau paduri pure de fag (R. Calinescu, 1969).
In Muntii Vrancei limita superioara a acestui etaj este situata la aproximativ 1400 m (F. Roman, 1989). Aceasta limita superioara se situeaza pe linia ce desparte molidisurile pure īn masive neīntrerupte, de padurile amestecate de rasinoase si fag sau paduri pure de fag (R. Calinescu, 1969).

Subetajul padurilor de fag
Limita superioara a fagetelor pure se ridica pana la 1200-1300 m, īn functie si de expunerea versantilor. Astfel de formatiuni vegetale sunt īntalnite pe versantii sudici ai muntilor Zboina Neagra, Coza, Tisaru, pe versantii estici si sudici ai culmilor Pietrele si Mioarelor, pe valea Tisitei, valea Cozei, etc. In aceste areale, fagetele ocupa toate formele de relief cu exceptia firului vailor.
Īn acest subetaj pot coborī si molidisurile sau padurile de amestec, aceste situatii īntalnindu-se īn zonele cu frecvente incursiuni termice (depresiunea Gresu-Lepsa, vai adanci).
Vegetatia lemnoasa este formata din fag (Fagus sylvatica), ca specie dominanta, precum si din alte specii de foioase (Quercus petraea), carpenul (Carpinus betulus), paltinul de munte (Acer plantanoides), jugastrul (Acer campestre), frasinul (Fraxinus excelsior), ulmul (Ulmus montana), mesteacan (Betula pendula) etc. Īn stratul arbustiv īntalnim: lemnul raios (Euvomimus europaea), alunul (Corylus avellana), cornul (Cornus mas), sangerul (Cornus sangvinea), murul (Rubus hirtus).
Stratul ierbos este alcatuit din cateva specii destul de diferite ecologic. Prima grupa de plante este alcatuita din plante vernale: vioreaua (Scilla bifolia), brebenei (Corydalis cava), ceapa ciorii, ghiocelul (Galanthus nivalis).

Subetajul padurilor de amestec
Acest subetaj este o grupare vegetala prin care se face trecerea de Ia padurile de foioase la padurile de conifere.
In bazinul montan al raului Putna, limita inferioara a acestui subetaj este situata la o altitudine de aproximativ 1200 m, iar limita superioara este īntalnita la o altitudine de aproximativ 1400-1500 m
Acest subetaj este īntalnit īn lungul vailor principale (Putna, Coza, Naruja, Zabala, Lepsa, Tisita) pana aproape de izvoare. De asemenea, padurile de amestec acopera toata partea central-estica a bazinului (masivele: Tisaru, Coza, Zburatura, Condratu, Arisoaia), partea nordica a bazinului (reprezentata prin masivele muntoase Macradeu, Zboina Neagra), precum si o parte din sectorul sudic (masivul Verdele-Zboina Frumoasa).
Principalele elemente ale subetajului de amestec au fost mentionate īn descrierea subetajului padurilor de foioase.
Dintre arbori, cele trei specii principale: fagul (Fagus sylvatica), bradul (Abies alba), molidul (Picea excelsa), intra īn alcatuirea tuturor padurilor. Alaturi de ele, īn rare exemplare se pot gasi paltinul si ulmul de munte, scorusul, frasinul si chiar teiul pucios (Tilia cordata). Īn bazinul montan al raului Putna, o densitate mare īn cadrul padurilor de amestec o prezinta mesteacanul (Betula alba). Mestecanisurile se gasesc pe stancarii dar si pe soluri brune, unde invadeaza parchetele exploatate la ras. Īn aceste zone, mestecanisurile au rol de formatii pioniere, pe stancarii, grohotisuri sau pe versantii abrupti, cu roca la suprafata, dar cu

Etajul boreal (al molidisurilor)
Etajul boreal cuprinde fasia altitudinala situata imediat sub etajul subalpin si se caracterizeaza prin paduri de conifere boreale (molid).
In Muntii Vrancei, etajul boreal are limita inferioara situata la o altitudine aproximativa de 1400-1500 m., limita superioara gasindu-se la o altitudine de aproximativ 1750 m.
Paduri de molid īn arealele compacte acopera masivele muntoase de pe cresta apuseana a bazinului montan (Goru, Lacauti, Musa Mare, Pietrele īnsirate, Frumoasele, Zboina Frumoasa, Pietrosul, Baba, Musat), iar īn partea centrala a perimetrului studiat masivele muntoase Zburatura si Culmea Narujei.
In bazinul montan al raului Putna, putem vorbi de limita naturala a padurii de molid numai īn cazul masivelor Lacauti (1777 m) si Goru (1758 m), unde apar raristi de limita si exemplare dese de jneapan.
In restul masivelor limita superioara a padurilor de conifere a fost coborata fortat prin defrisarile efectuate pentru a mari suprafetele pasunilor secundare.
Elementul dominant al etajului īl constituie molidul (Picea excelsa). Destul de rar se īntalneste scorusul (Sorbus aucuparia), paltinul (Acer pseudoplantatus), aninul alb (Alnus incana).
Arbustii din sunt reprezentati prin soc (Sambucus racemosa), coacazul de munte (Ribes alpinunum), iar dintre subarbusti, afinul.
Plantele ierboase mai des īntalnite sunt macrisul iepuresc, degetarutul (Soldanella montana), perisorul (Pyrola uniflora), ferigile (Athyrium filix-femina).

Etajul subalpin
Etajul subalpin cuprinde vegetatia culmilor alpine īntre limita inferioara a etajului alpin si limita superioara a padurii īncheiate de molid. Limita superioara a padurii de molid coincide cu arealele unde exemplarele de molid au o īnaltime de minim 8 m, iar consistenta padurii este de minim 0,6. Nu este considerata limita superioara naturala a etajului boreal limita de astazi a padurii de conifere care a fost coborata antropic.
In spatiul Muntilor Vrancei, etajul subalpin este īntalnit doar īn varful masivului Goru (l785 m) si īn varful masivului Lacauti (1777 m), unde exemplarele de molid prezinta caractere de nanism.
Principalele elemente caracteristice etajului subalpin sunt tufisurile de jneapan (Pinus montana), ienuparul pitic (Juniperus sibirica), aninul de munte (Alnus viridis) si smirdarul (Rhododendron myrtifollium). La acestia se mai adauga unii arbusti: afinul si merisorul.
Elementele componente ale pajistilor sunt īn special gramineele: parusca (Festuca suspina), iarba vantului (Agrostius rupestris), firuta (Poa media), etc. Alaturi de jnepenisuri, o raspandire larga o are si ienuparul (pe varful Lacauti). Jneapanul apare īn prezent doar pe varful Goru (1785 m), īn celelalte masive nefiind dovedita existenta lui nici īn trecut, cu toate ca existau conditii pentru existenta jnepenilor si īn alte masive montane. O vegetatie aparte este si cea a pajistilor xerofile, termofile, situate pe coastele abrupte, dar īnsorite, īn special pe "polite" sau "brane".

link catre Harta principalelor specii forestiere.

Copyright © APM Vrancea & Universitatea Bucuresti-CCMESI 2003, 2004 english version

 

home
despre proiect
produse si rapoarte
carnivore mari
Muntii Vrancei
descriere fizico-geografica
vegetatia
asezari umane
activitati economice
arii protejate

voluntariat
contact
english version